Succesiunea la notar: pași, termene și impozitul de 1% după 2 ani (2026)

După decesul unei persoane, moștenitorii își dovedesc drepturile prin certificatul de moștenitor, pe care îl eliberează notarul public la finalul procedurii succesorale (art. 1132 Cod civil). Procedura se deschide la cererea oricărei persoane interesate, la un notar din circumscripția tribunalului în care defunctul a avut ultimul domiciliu (art. 15 și 103 din Legea nr. 36/1995). Două termene contează cel mai mult: un an de la deces pentru a accepta sau a renunța la moștenire și doi ani pentru a finaliza succesiunea fără impozitul de 1% pe imobile.

Mai jos găsiți pașii în ordinea în care se întâmplă de obicei, ce documente să pregătiți, cum se tratează un testament și ce se întâmplă dacă moștenitorii nu se înțeleg.

La ce notar mergeți

Pentru succesiune nu puteți alege orice notar din țară. Procedura succesorală notarială este de competența notarului public din biroul situat în circumscripția teritorială a tribunalului în care defunctul și-a avut ultimul domiciliu (art. 15 lit. a din Legea nr. 36/1995). În practică, tribunalul corespunde județului, deci puteți alege orice notar din acel județ. Dacă există mai mulți notari, competența aparține primului notar sesizat, iar acesta verifică în registrul de evidență a succesiunilor că procedura nu s-a deschis deja în altă parte (art. 103 alin. 3). Pentru moșteniri succesive, moștenitorii pot alege un notar din circumscripția tribunalului ultimului domiciliu al celui care a decedat ultimul (art. 15 lit. b).

Pașii procedurii succesorale

1. Cererea de deschidere. Orice moștenitor, creditor sau persoană cu interes legitim poate depune cererea (art. 104 alin. 3). Ea cuprinde datele defunctului, moștenitorii prezumtivi, bunurile cu valoarea lor și datoriile (art. 104 alin. 1). Procedura poate fi deschisă și la cererea secretarului consiliului local (art. 103 alin. 1).
2. Verificarea registrelor. Notarul verifică, printre altele, dacă există testamente sau declarații de acceptare ori renunțare înscrise în registrele naționale notariale (RNNEL și RNNEOS, art. 164).
3. Citarea. Notarul îi citează pe cei care au vocație la moștenire, iar dacă există testament, și pe legatari și pe executorul testamentar (art. 106 alin. 1). Citația îi avertizează că, dacă nu acceptă în termenul de un an, sunt prezumați că renunță.
4. Inventarul, la cerere. Dacă cineva cere, bunurile se inventariază (art. 105).
5. Dezbaterea. Notarul stabilește moștenitorii, calitatea lor, cotele și masa succesorală. Mai întâi lichidează regimul matrimonial al defunctului, ca să separe partea soțului supraviețuitor din bunurile comune (art. 1133 alin. 2 Cod civil).
6. Încheierea finală și certificatul. Pe baza încheierii finale se redactează certificatul de moștenitor sau de legatar. Fiecare moștenitor primește un exemplar după achitarea taxelor succesorale și a onorariilor (art. 116 alin. 1 și 4).

Ce acte pregătiți

Lista exactă o cere notarul în funcție de dosar. De regulă vă vor fi utile:

• certificatul de deces și actul de identitate al defunctului, dacă îl aveți;
• actele de stare civilă care dovedesc legătura cu defunctul: certificate de naștere, de căsătorie (art. 108 din Legea nr. 36/1995 prevede dovada prin acte de stare civilă, testament și, după caz, martori);
• testamentul olograf original, dacă există;
• actele bunurilor: contracte, extrase de carte funciară, certificate de înmatriculare, extrase de cont;
• certificatul fiscal de la primăria unde se aflau bunurile, cu situația impozitelor locale.

Termenul de un an: acceptare și renunțare

Dreptul de opțiune succesorală se exercită în termen de un an de la deschiderea moștenirii, adică de la deces (art. 1103 Cod civil). Acceptarea poate fi expresă, printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, ori tacită, prin acte pe care le puteți face doar ca moștenitor (art. 1108). Renunțarea, în schimb, se face numai expres, prin declarație autentică la orice notar public sau la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, și se înscrie în registrul național notarial (art. 1120).

Cine cunoștea deschiderea moștenirii și calitatea lui de succesibil, dar nu a acceptat în termen, este prezumat că a renunțat (art. 1112). Cine renunță este considerat că nu a fost niciodată moștenitor (art. 1121). Moștenitorii răspund pentru datoriile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia (art. 1114).

Impozitul de 1% după doi ani

Codul fiscal reglementează impozitul la art. 111, care privește transferul construcțiilor și al terenurilor. Alin. (3) prevede: pentru transmiterea dreptului de proprietate cu titlu de moștenire nu se datorează impozit dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului. Dacă procedura nu se finalizează în acest termen, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.

• Cine încasează: notarul calculează și încasează impozitul înainte de întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii (art. 111 alin. 6). Dacă succesiunea se dezbate în instanță, impozitul este stabilit de organul fiscal.
• La ce valoare: pentru imobile, baza de calcul nu poate fi mai mică decât valorile minime din studiile de piață realizate de camerele notarilor publici (art. 111 alin. 4^1 și 5).

Pe lângă acest impozit, procedura implică onorariul notarial și alte taxe, de exemplu pentru intabularea în cartea funciară. Cereți notarului o estimare la prima întâlnire.

Ce se întâmplă cu testamentul

Un testament autentic se găsește în registrul național și se aplică direct. Un testament olograf se prezintă notarului, care îl deschide, îl vizează spre neschimbare și îl validează printr-un proces-verbal (art. 1042 Cod civil, art. 107 din Legea nr. 36/1995). Moștenitorii legali înlăturați de testament sunt citați. Dacă aceștia nu se prezintă, declară că nu cunosc scrisul, îl contestă cu probe sau dacă defunctul nu are moștenitori legali, notarul dispune o expertiză grafoscopică.

Dacă testamentul respectă condițiile de formă, nu conține dispoziții contrare legii și nu încalcă rezerva succesorală, sau există acordul rezervatarilor, procedura se poate încheia de îndată (art. 115 alin. 2). Cu acordul tuturor moștenitorilor, notarul poate reduce el însuși liberalitățile excesive (art. 115 alin. 3). Despre limite citiți articolul despre rezerva succesorală.

Când moștenitorii nu se înțeleg

Dacă succesibilii își contestă unii altora calitatea sau nu se înțeleg asupra masei succesorale și a cotelor, notarul suspendă procedura (art. 109 alin. 1 lit. b din Legea nr. 36/1995). Certificatul de moștenitor se eliberează apoi pe baza hotărârii judecătorești definitive. Orice moștenitor poate sesiza și direct instanța pentru dezbaterea succesiunii (art. 110). Un testament clar, care respectă rezerva, reduce mult riscul de ceartă. Modele găsiți în ghidul despre testamentul olograf, iar dacă vreți un text gata adaptat familiei dumneavoastră, începeți aici proiectul de testament.

Fără testament, notarul aplică regulile despre moștenitorii legali. Dacă vreți să știți dinainte cât le revine rezervatarilor, folosiți calculatorul de rezervă succesorală. Diferențele dintre forme le găsiți în comparația testament autentic sau olograf, iar despre schimbarea unui testament în articolul despre revocare.

Întrebări frecvente

Este obligatorie succesiunea?

Legea nu vă obligă să dezbateți succesiunea, dar fără certificat de moștenitor nu vă puteți dovedi dreptul de proprietate, nu puteți intabula imobilul și nu îl puteți vinde. Dacă finalizați după 2 ani, plătiți în plus impozitul de 1% (art. 111 alin. 3 Cod fiscal).

Pot face succesiunea la orice notar?

Doar la un notar din circumscripția tribunalului în care defunctul a avut ultimul domiciliu (art. 15 lit. a din Legea nr. 36/1995), adică, în practică, din același județ.

Este succesiunea gratuită dacă o fac în 2 ani?

În 2 ani nu se datorează impozitul de 1% pe moștenire (art. 111 alin. 3 Cod fiscal). Onorariul notarial și celelalte taxe ale procedurii se plătesc însă oricând ați face succesiunea.

Ce trebuie făcut după decesul unui părinte?

Strângeți actele de stare civilă și actele bunurilor, alegeți un notar din județul ultimului domiciliu și depuneți cererea de deschidere. Acceptați moștenirea în termen de un an de la deces (art. 1103 Cod civil).

Pot renunța la moștenire dacă părintele avea datorii?

Da, prin declarație autentică la orice notar, în termen de un an (art. 1120 Cod civil). Rețineți însă că moștenitorii răspund pentru datorii numai cu bunurile moștenirii (art. 1114).

Surse

1. Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată), forma consolidată pe legislatie.just.ro: art. 1042, 1103, 1108, 1112, 1114, 1120, 1121, 1132, 1133.
2. Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, forma consolidată: art. 15, 103 până la 110, 115, 116, 164.
3. Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), forma consolidată: art. 111 alin. (3) până la (6).
4. Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF)
5. Uniunea Națională a Notarilor Publici din România (UNNPR)